- Alienarea Rusiei este una dintre marile spaime care bântuie Germania
- De la reunificarea germană și până acum, Berlinul a demonstrat că duce grija Moscovei. Reciproca nu a fost mereu adevărată
- Cazul Alexei Navalnîi se profilează ca un game-changer
Germania și Rusia au o istorie comună și au împărțit nu doar teritorii, ci și națiuni de pe continentul european. Familiile regale rusești din sec. XVIII-XIX aveau rădăcini germane. Revoluția bolșevică a fost finanțată din Germania, iar comuniștii ruși s-au inspirat ideologic din economiști și filosofi germani. Rusia sovietică a vrut o Germanie comunistă. Germania nazistă a vrut o Rusie înglobată spațiului vital german.
În anii de final ai celui de-al doilea război mondial, când Germania nazistă era pusă la pământ de bombardierele aliate, iar Armata Roșie era la porțile Berlinului, alegerea femeilor germane a fost instinctuală: mai bine cu un rus pe burtă, decât cu un american deasupra capului. Copiii Armatei Roșii, născuți în 1946, dar și ulterior, au crescut și au ajuns să influențeze anumite decizii. În 1989 aceștia erau la apogeul carierelor politice, financiare, de business sau din structuri armate din spațiul german.
Planurile bazate pe confruntarea și dominarea celuilalt au eșuat. Germania și Rusia au convenit că au mai multe de câștigat dacă sunt cooperante una cu cealaltă.
Legăturile ruso-germane sunt în prezent atât de puternice pe cât au fost dintotdeauna. Numai că la o scară mai mare. Gazele naturale rusești ajung direct în porturi germane, automobilele germane Volkswagen și Mercedes Benz sunt în primele zece preferințe de pe piața rusă. Exporturile germane în Rusia înseamnă circa 30% din exporturile pe care întreaga UE le realizează pe piața rusă. Importurile Germaniei din Rusia înseamnă circa 14% din tot ceea ce UE importă de la ruși. Germania curtează Rusia pentru a obține un loc permanent în Consiliul de Securitate al ONU, iar Rusia curtează Germania pentru a o dezlipi de SUA și pentru a decide împreună cum e mai bine în Europa. Mai nou, Rusia și Germania ar putea conlucra pentru omologarea vaccinului Sputnik V în spațiul european.
Relația dintre cele două state este foarte bine aproximată de relația dintre Merkel și Putin. Putin știe germană, Merkel știe rusă. Ambii sunt în aceleași fotolii cam din aceeași perioadă. Merkel, născută în 1954, a intrat în politică în 1989 și este Cancelar din 2005. Putin, născut în 1952, a intrat în politică în 1991 și a ocupant succesiv funcțiile de premier și de președinte al Federației Ruse începând cu anul 2000. Ridicarea Cortinei de Fier i-a prins pe amândoi într-o perioadă de tranziție în viață și le-a marcat gândirea despre celălalt.
Dintr-o generație care până în 1990 a fost educată cu win-lose, Merkel și Putin, au parcurs împreună drumul către win-win, până astăzi. Dedesubturile sunt deja bine conturate și greu, dacă nu chiar imposibil de anulat.
Cazul Navalnîi se suprapune pe acest fundal, dar poate fi un game-changer. De ce? Pentru că se adaugă la o listă de subiecte sensibile pe agenda bilaterală confidențială într-un moment critic pentru ambele părți.
Merkel și Putin sunt în fața succesiunii. La mărimea sistemelor pe care le conduc, cei doi au o răspundere mult mai dramatică pentru ceea ce va urma. Succesorii, oricare ar fi în pregătire, vor prelua conducerea Rusiei și a Germaniei în condiții de criză sanitară și economică, acumulări de tensiuni și escaladări de conflicte militare în care Rusia și Germania sunt prezente.
Diplomația a făcut loc salvării lui Navalnîi. Prin extragerea lui Navalnîi din Tomsk și tratarea lui în Germania, Germania a câștigat prestigiu în UE. Îl avea, oricum. Rusia nu a pierdut, pentru că înțelegerea a fost ca Navalnîi să revină. Putin și Merkel. O diplomație continuă și intensă între Berlin și Moscova a făcut posibilă încheierea mandatului german la președinția semestrială a UE (iulie-decembrie 2020) fără înghețarea relațiilor UE cu Rusia, fără sancțiuni suplimentare, fără blocarea Rusiei în afacerile globale. Germania a ajutat Rusia în cazul Navalnîi, dar s-a ajutat și pe sine.
Alexey Navalnîi are 44 de ani. A intrat serios în politică pe când avea 39 de ani, cam tot cât și Merkel sau Putin în anii ’90. Este un moment al schimbării, pentru Rusia, dar și pentru Germania, iar Navalnîi este în această ecuație. Nu doar vârsta îl apropie de carierele urmate de Merkel și de Putin. Aș zice chiar că este mai apropiat de Putin decât la prima vedere. Parcursul academic al lui Alexei Navalnîi arată că este foarte bine educat în privința establishmentul-ui sovietic și post-sovietic. De la Universitatea Rusă a Prieteniei Popoarelor (fostă Universitate „Patrice Lumumba” în anii 60), la Universitatea Financiară sub Guvernul Federației Ruse, iar mai apoi la Universitatea Yale, Navalnîi a fost permanent în cercuri de studenți și de funcționari care pentru KGB, iar ulterior pentru FSB, au fost teren de lucru.
Cât timp Merkel și Putin sunt în funcție, cazul Navalnîi va fi gestionabil. Ce va fi mai departe, este foarte greu de spus. Navalnîi ar putea fi omul următoarei tranziții de regim din Rusia numai dacă și sistemul îl va adopta. Poate că prietenia lui cu popoarele lumii a treia, din anii studenției, a valorat ceva. Cert este că noua prietenie a lui Navalnîi cu poporul german valorează exact cât viața lui.
The post Editorial Bogdan Nicolae: Între Moscova și Berlin mai este loc și de Navalnîi appeared first on Aleph News.
