Aniversăm nişte ani de căsnicie astăzi. De aici impulsul involuntar de a răscoli prin amintirile despre ziua cu pricina şi toată perioada care a înconjurat-o. Noi ne-am dorit să ne organizăm totul singuri (probabil că de-asta a şi durat o veşnicie logodna ), lucru care a venit să reconfirme teoria mea cum că nunta este pusă înaintea vieţii de cuplu propriu-zise ca un mare test, menit să te ajute să vezi cum rezistaţi stresului existent în cantităţi industriale în respectivele circumstanţe.
Sunt convinsă că există şi oameni pentru care totul este zen. Probabil fac parte din două mari categorii, cei care îşi permit orice, inclusiv un wedding planner, şi care vor alege ce le place, fără să aibă bătăi de cap, şi cei care fac evenimentul doar ca să fie bifat, pentru care lucrurile nu au mare încărcătură sau importanţă. Dacă nu te încadrezi în vreuna din cele două, te aşteaptă vremuri grele, mai ales că miresele sunt, în realitate, cele care plănuiesc evenimentul şi jonglează cu toate detaliile.
Despre ce merge bine şi frumos nu are sens să dezbatem, mai ales că, spre norocul tuturor, acestea vor fi părţile cele mai vizibile. De folos ar fi, cred eu, să ne gândim la lucrurile care pot să o ia razna şi la cum le gestionezi. Folosindu-mă de vasta-mi experienţă care numără (din fericire) la persoana intai fix o nuntă, a mea proprie şi personală, pot relata următoarele.
Începem cu concluzia – oricât te-ai strădui, cineva va fi nemulţumit, ideal ar fi deci ca acel cineva să nu fi chiar tu, mireasa. Pentru asta trebuie să îţi exersezi câteva abilităţi. Pe aceea de a spune Nu fără să te simţi vinovată sau nevoită să te justifici. Pe aceea de a te exprima liber şi onest, fiindcă părerea ta contează în primul rând (şi cel mai mult). Pe aceea de a nu te lăsa convinsă sau influenţată în vreun fel, pentru că e fiecare cu nunta lui şi asta e în sfârşit a ta.
Acestea fiind spuse, să intre în scenă primele lucruri care trebuie să te preocupe, şi anume cele care necesită o perioadă de rezervare cât mai în avans – locaţia, muzica şi serviciile foto-video. Vei selecta cu dexteritate şi hotărâre, însă chiar şi puţinii admişi pe listă vor încerca să te direcţioneze cumva în zona lor de comfort. Te vei trezi, spre exemplu, că, în ciuda faptului că tu nu pui gura pe peşte, o să ţi se explice că nu se poate fără, că până la urmă trebuie să serveşti invitaţilor ce crezi că le-ar plăcea lor, că există nişte aşteptări pe care trebuie să le îndeplineşti pentru ca, surpriză – să fie lumea mulţumită! Aici ar trebui să sune alarma din capul tău. Lumea pe care o invocă este o masă amorfă alcătuită din nişte alţii, ori tu eşti cea care decide (puţin şi mirele, asta doar ca să păstrăm nişte aparenţe…), pentru că e nunta ta. Scenariul se va repeta când vei discuta cu cei care îţi vor asigura fundalul sonor al evenimentului. Tu nu vrei o melodie, ei îţi spun că lumea se ridică de la mese fix pe ea. Tu nu vrei un gen, pai nu se poate fără el, pentru ca este taman abordarea care revigorează orice petrecere. La fel la fotografii, nu îţi place ideea de cadre prea aranjate, dar socrii îşi doresc un album de familie care are aceeaşi structură cam de pe vremea când s-au căsătorit ei. Nu te lăsa, luptă! Cu încredere, cu pasiune, cu orice fel de arme!
După acest antrenament, urmează poate partea cea mai delicată – căutatul ţinutelor. Costumul lui, deşi pare treabă uşoară la prima vedere, va scoate din jumătatea ta la iveală o latură complet necunoscută, pedantă şi extrem de atentă la fiecare detaliu. A nu se înţelege de aici că va căuta singur ceva în afară de nod în papură la ce îi vei recomanda tu. La capitolul rochii de mireasă ai putea fi tentată să te laşi pe tânjală şi să crezi că e rochia ta, ştii bine ce vrei şi cu ce-ţi stă bine, deci ce poate să meargă prost, nu-i aşa? Totul, dacă iei cu tine pe cine nu trebuie când mergi să probezi câte ceva. Dacă ai în gaşcă o prietenă care are tendinţa de a strâmba din nas cu scuza că aşa e ea, sinceră şi directă, poate totuşi o implici în altă parte organizatorică. Dacă mama ta nu e chiar cea mai înţelegătoare când vine vorba de gusturile tale, vestimentare sau de orice alt fel, du-o direct când mergi la probă şi lucrurile sunt deja 100% decise. Aşa va avea senzaţia că este implicată, dar nu te va mai putea face să te răzgândeşti în vreun fel. Când vine vorba de rochii de mireasă, toată lumea are păreri, exact ca în politică şi sport. Şi tot ca în politică şi sport, opiniile nu sunt musai argumentate sau măcar ancorate în realitate. Ca să găseşti rochia perfectă, vei avea nevoie de răbdare, timp şi un secund de nădejde. Toate cele trei elemente trebuie să fie în armonie perfectă, antrenate dinainte şi inepuizabile. Nu stiu dacă sunt printre voi fani ai serialului Friends, însă este un episod care ilustrează bine cele de mai sus, când una din fete îşi găsise rochia de mireasă şi aflase de un magazin cu rochii de mireasă ieftine doar pentru o zi, care avea şi modelul respectiv. Cele trei personaje au creat o întreagă strategie pentru a fi sigure că găsesc primele rochia şi tot s-a lăsat cu bătaie.
Deşi pare cumva dus la extrem, dacă vei merge vreodată la un tărg de nunţi vei înţelege rapid că un astfel de loc le-a fost sursă de inspiraţie scenaristilor. Cantitatea de estrogen pe metru pătrat este copleşitoare, la fel ca zumzetul permanent al viitoarelor mirese, care se sfătuiesc cu viitoarele domnişoare de onoare şi soacre. Toată lumea trage de ceva, multe chiar de acelaşi lucru, ceea ce conduce la nişte manifestări deloc feminine şi delicate. Nervii se întind dincolo de orice dimensiune testată până atunci, vocile se ridică, lacrimile ţâşnesc, asta în timp ce expozanţii se feresc cum pot de dezastrele emoţionale care izbucnesc la tot pasul. Personal, am mers la un singur astfel de târg, pentru a vedea o rochie de mireasă care online părea perfectă şi care la faţa locului avea aspectul unei perdele, şi aia ieftină, deci îşi au totuşi şi târgurile rostul lor.
Experienţa căutării rochiei de mireasă poate să semene cu ce vezi prin emisiunile de la tv dacă iei în calcul şi alte lucruri, în afara celor deja menţionate. Unul din ele ar fi acela de a fi deschisă sugestiilor, pentru că oamenii care te consiliază acolo au văzut până acum de toate, atât ca siluete, cât şi ca pretenţii. Până la urmă nu ai nimic de pierdut şi multe de câştigat, revelaţiile mireselor de pe micul ecran nu sunt câtuşi de puţin regizate. Nu e cazul să te stresezi în privinţa mărimii rochiei, pentru simplul fapt că oricum se fac rochii de mireasă pentru orice fel de dimensiuni, important e să simţi că e rochia perfectă şi să te simţi la rândul tâu perfectă în ea.
Cam la fel ar trebui să procedezi când vine vorba şi de celelalte lucruri legate de aspectul tău în ziua cea mare, de la pantofi, la make-up şi coafură. Pentru că totul trebuie să te bucure şi să te reprezinte pe tine şi apoi, atât cât se poate, să placă şi celorlalţi.
Te întrebi ce mai poate merge prost? Destule, însă nimic nu este ireparabil. Poţi da greş cu uşurinţă în ceea ce priveşte aranjarea la masă a invitaţilor, pentru că oamenii se ceartă şi se împacă într-un ritm ameţitor, însă asta nu înseamnă că nu sunt toţi până la urmă nişte adulţi perfect capabili să se mute singurei unde şi cum le place. Poate să fie al naibii de greu să jonglezi în ziua evenimentului cu zecile de telefoane şi întrebări, de la furnizori sau de la cine ştie ce rude. Soluţia e simplă – dă cuiva telefonul şi fă-l responsabil pentru descurcarea tuturor situaţiilor neprevăzute despre care nu e cazul să afli decât după eveniment sau nici măcar atunci. Nu e exclus să ai surprize diverse legate de desfăşurătorul nunţii pe care, oricât l-ai făcut de detaliat, să nu îl ştie mai nimeni, deci implicit nici să nu ţină cont de el. Ca să eviţi asta, în primul rând ai grijă ca el să ajungă şi la câteva persoane de încredere, din care măcar una capabilă să preia controlul situaţiei şi să aducă pe toată lumea pe făgaşul cel bun (cu biciul dacă e nevoie)
Sunt şi alte lucruri care pot deveni dezastruoase, cel puţin aparent, spre delectarea lui Murphy. De la invitaţi neaşteptaţi, alergii, întârzieri până la ce vezi prin comediile romantice. Important e sa nu mai fi un control freak, pentru că nu e nimic de nedepăşit. Spune asta o mireasă care s-a trezit singură cu mirele la hotel, întrebându-se cine îi va duce şi pe ei la biserică, pentru că toată lumea plecase deja.. Am ajuns cu bine, suntem căsătoriţi de şapte ani astăzi, iar de la nunta noastră îmi amintesc doar că mi-a plăcut tot. De fapt, cam despre asta este vorba, despre faptul că toată lumea rămâne cu o imagine de ansamblu, fără îndoială frumoasă, pentru că este despre doi oameni care se iubesc mult de tot, care s-au găsit printr-un miracol pe pământul ăsta mare şi care au decis că nu concep să mai petreacă vreo clipă altfel decât cu inimile strâns îmbrăţişate.
